| 1.
|
CĂPĂT'ÂNĂ, căpăţâni, s.f. 1. Cap de animal mort sau tăiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor. Căpăţână de varză. 4. Nume dat unor obiecte de formă conică. Căpăţână de zahăr. - Lat. pop. capitina.
Sursă
: DEX'98
(7367)
- valeriu |
| |
| 2.
|
CĂPĂTÂNĂ s. v. butuc, cap.Sursă
: Sinonime
( 176230)
- siveco |
| |
| 3.
|
CĂPĂTÂNA s. art. v. perseu.Sursă
: Sinonime
( 176228)
- siveco |
| |
| 4.
|
CĂPĂTÂNĂ s. 1. v. craniu. 2. (BOT.) (reg.) căciulie. (~ de usturoi.) 3. (TEHN.) cap, cioc, (reg.) broască, ciochie, clobanţ. (~ la scăunoaia doga-rului.) 4. v. broască. Sursă
: Sinonime
( 176229)
- siveco |
| |
| 5.
|
căpăţână s. f., g.-d. art. căpăţânii; pl. căpăţâni
Sursă
: DOR
(230752)
- siveco |
| |
| 6.
|
CĂPĂTÂN//Ă ~i f. 1) Cap de animal tăiat sau mort. 2) iron. Cap mare (de om). 3) Partea sferică a unor plante. ~ de varză. ~ de usturoi. [G.-D. căpăţânii] /<lat. capitina
Sursă
: NODEX
(327030)
- siveco |
| |
|
|